Pe numele său real, Fatma Zohra Imalayene, Assia Djebar rămâne una dintre cele mai puternice voci feminine ale literaturii francofone. Născută în Algeria, Zohra dovedeşte încă din primii ani de şcoală o voinţă ieşită din comun şi o dorinţă de cunoaştere ce depăşea cu mult condiţia femeii algeriene a epocii. Astfel, începând cu 1955, Zohra îşi continuă studiile la Sèvres, în Franţa şi va ajunge să predea istorie, literatură şi filozofie şi să inspire (prin) ea însăşi generaţii întregi de tineri. Ascensiunea adolescentei şi, mai apoi, a femeii Zohra este una fulminantă şi culminează cu opera literară semnată Assia Djebar, sub acest pseudonim fiind cunoscută  drept prima scriitoare de origine algeriană, care devine membru al Academiei Franceze (16 iunie 2005).

Opera Assiei Djebar reprezintă întâlnirea dintre istorie, literatură şi cinematografie. Romanele sale sunt puternic marcate de parcursul istoric al Maghrebului perceput prin ochii fetiţei, ai adolescentei şi ai femeii de mai târziu.  Colonizarea teritoriului algerian de către francezi, războiul de Independenţă purtat de Algeria între 1954-1962 şi războiul civil sunt principalele evenimente istorice care au marcat scriitura şi producţia cinematografică a Assiei Djebar. În tot acest zbucium, scriitoarea se retrage în imaginar, într-un univers la confluenţa dintre literatură şi istorie, pe care îl poate modela prin…imaginaţie. Astfel, romanele sale sunt adevărate călătorii: pe câmpul de luptă, în agitaţia marilor oraşe algeriene, în familiile dominate de figura paternă, în mijlocul lecturilor din Coran, în cercurile de intelectuali. Se remarcă un interes deosebit pentru destinul femeii şi modul în care aceasta se adaptează vremurilor belicoase.

Primele două romane, La Soif şi Les Impatients sunt publicate chiar în plin război de Independenţă, în 1957, respectiv 1958. Romanele sau volumele de nuvele care urmează după câştigarea independenţei, reiterează suferinţa provocată de numeroasele conflicte şi masacre. Interesul scriitoarei se îndreaptă, cu precădere, spre condiţia femeii pe fondul evenimentelor istorice (reţinem, în acest sens: Femmes d’Alger dans leur appartement-1980, Ombre sultane-1987, Loin de Médine – 1991). Un alt aspect valorificat în opera djebariană este condiţia intelectualului în raport cu realitatea social-politică, odată cu primele manifestări ale războiului civil. Romanul Le Blanc de l’Algérie (1996) este relevant din acest punct de vedere, prin derularea unor scene şi procesiuni cu referire la viaţa şi circumstanţele decesului unor intelectuali pe care autoarea i-a cunoscut, într-o măsură sau alta (scriitorii Abdelkader Alloula, Malek Haddad, Jean Amrouche, Mouloud Mammeri, Kateb Yacine, psihiatrul Frantz Fanon, omul politic Abane Ramdane ş.a.).

Simbolistica imaginarului djebarian este plină de subînţelesuri. Imaginea puterii, conflictualitatea, rolul femeii în raport cu principiile social-religioase, imaginea eroului şi a intelectualului, cântecul şi jocul – toate aceste direcţii pot fi analizate şi aprofundate din perspective multiple. Drumul deschis de nonconformista Zohra capătă contur şi originalitate prin fermitatea scriitoarei ce avea să devină: Assia Djebar.

Bibliografie:

Arezki, Dalila, Romancières algériennes francophones. Langue, culture, identité, Biarritz : Atlantica, 2005

Bonn, Charles, Le roman algérien de langue française, Paris : L’Harmattan, 1985

Boudjadja, Mohamed, En-quête identitaire et représentations artistiques : l’exemple d’Assia Djebar, Dicronia.ro http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A24560/pdf (consultat pe 27 iulie 2019 )

Hachani, Samir, Assia Djebar, écrivaine et historienne (1936-2015), „Femmes savantes, femmes de science” https://femmessavantes.pressbooks.com/chapter/chapitre-3-assia-djebar-ecrivaine-et-historienne/ (consultat pe 20 martie 2020)

Drd. Sorescu Adelina-Elena,

Universitatea din Piteşti

Please follow and like us:
0
20
fb-share-icon20

Tags:

Comments are closed