Loading...
D'ale istoriei și literaturii

Serile la Vulturești-Mihail Diaconescu

Pentru tovarășul activist și instructor de partid Harry Iosipovici Smirnov era clar că asesoarea populară Mița Nichiforoaia este o tâmpită. O tâmpită periculoasă, o bețivă ordinară, nimerită din întâmplare în cadrul mai larg al luptei de clasă, teoretizate de marii clasici ai socialismului victorios Marx, Engels, Lenin și Stalin.

-Tovarășa Nichiforoiu!… a strigat el bătând cu pumnul în masă atât de tare, că au zăngănit ferestrele încăperii și pistolul pus în fața lui la vedere. Dumneata pactizezi cu dușmanul de clasă!… Ești în dușmănie fățișă cu politica partidului nostru!…

– Hai sictir, boule! I-a strigat țața Mița cu aceeași dârzenie. Eu nu sunt în dușmănie cu nimeni. Eu sunt o femeie de treabă, care muncește cinstit… Dar tu, amărâtule și prăpăditule, ești în dușmănie cu noi… ăștia  de la Vulturești… și tovarășul ăla Lenin… de la Câmpulung… e în dușmănie cu noi!… Ce i-am făcut noi?… Ce mamă te-a născut și te-a crescut pe tine?…  Ea te-a învățat să umbli cu pistolul la brâu și să arestezi oameni?… Ce meserie ai tu, de-ai ajuns să umbli cu pistolul la brâu?… Ia te uită!…Vrei să arestezi și să omori oameni nevinovați?… Dar vrei să o faci cu mâinile noastre!… Asta nu se poate!… Hai sictir!…Boule!…

(Serile la Vulturești-Mihail Diaconescu)

Romancierul își petrece verile la Vulturești. De la începutul lunii mai până la mijlocul lui septembrie rămâne în casa de sus, pe care o moștenește de la părinții săi.  Scrie acolo, fie la masa din bibliotecă, fie la cea de pe pălimar, susținut de dorința de a-și vedea încheiate cărțile care îl preocupă”. Tot într-o vară și tot la Vulturești l-am cunoscut și noi pe romancier. Nu cu multă vreme în urmă. Și acele ore au fost destule ca să ne schimbe cu totul viziunea asupra literaturii și  istoriei. Mai ales cea a noastră, a românilor.  Trecut-a timpul repede și, începând cu acest număr al revistei, ne-am propus să scriem despre cărțile lui Mihail Diaconescu după putința minții și urmând feldeinței noastre.

Serile la Vulturești. Nuvele și amintiri sentimentale, publicată în 2016, într-o ediție nouă, a doua, revizuită, reprezintă încă o mărturie a capacității de sinteză și a harului scriitoricesc de care se bucură și prin care ne bucură Mihail Diaconescu. Imaginarul pe care romancierul îl construiește depășește cu mult granițele literaturii și istoriei. Se împletesc deopotrivă spații și epoci istorice, domenii ale cunoașterii și tipologii umane. Chiar și așa, răzbat dinspre cuvintele scrise convingeri morale puternice pe care cititorii și cei care îl cunosc pe Mihail Diaconescu le recunosc cu ușurință.  Dragostea pentru tot ce este românesc, pentru credința noastră ortodoxă respiră în scrierea lui Mihail Diaconescu și au atâta forță încât ating și schimbă sufletelor cititorilor care sunt pregătiți pentru a primi aceste emoții.

Volumul pe care ne dorim să îl recomandăm reprezintă una dintre acele lecturi pe care ar fi de mare folos să le reiei din vreme în vreme, pentru că descoperi ceva tainic, ascuns înainte. De fiecare dată înveți ceva nou, citindu-l pe Mihai Diaconescu. În amintirile sale sentimentale, romancierul ne face cunoscuți câțiva dintre prietenii săi, cei cu care își petrece unele dintre serile de vară de la Vulturești. Paginile cărții cuprind  învățături de mare adâncime și dialoguri care amintesc prin vigoarea argumentației de dialogurile socratice ale lui Platon. Varietatea temelor și a personajelor prezente în carte merită cu certitudine să fie amintită. Povestitorii sunt din majoritatea categoriilor socio-profesionale: scriitor, profesor, arhitect, militar, preot, pictor, medic…ei sunt cei care dezbat lumea trecută și prezentă, poveștile lor reprezentând o reală radiografie a ultimului veac din istoria românilor: de la perioada interbelică, la grozăvia de după al doilea război mondial, la ridicarea orânduirii comuniste, la implicațiile interacțiunii sociale în comunism, la derapajele morale postdecembriste și multe, multe altele.

Serile la Vulturești. Nuvele și amintiri sentimentale se prezintă și sub forma unei admirabile cărți de istorie a culturii și a imaginarului, abordând cu mare profunzime teme precum foametea, focul, teama, mânia, pedeapsa și rostul ei, miracolul, memoria, depresia, și cel mai mare medicament dintre toate: iubirea. Paginile despre foametea care a urmat războiului, despre lupta pentru supraviețuire din satele românești, cele despre arderea cărților pentru a scăpa de persecuțiile noului regim și mai ales cele care zugrăvesc portretul Miței Nichiforoaia, simbol al românismului autentic sunt pline de o forță revelatoare care smulg cititorilor câteva lacrimi. Sau chiar mai multe. Este fără doar și poate o dovadă în plus că atunci când istoria nu mai are argumente, literatura este chemată la înrolare, astfel încât memoria trecutului să nu se piardă niciodată. Daca se pierde, atunci suntem condamnați să trăim aceleași suferințe.

Please follow and like us:
1
Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *