Loading...
EgoCultural

Tainele tăcerii

Tainele tăcerii (Ed. Antim Ivireanul, Râmnicu Vâlcea, 2016) este romanul unei femei pe nume Anemarie, care împărtășește întâmplările ce i-au marcat destinul și alegerile. Autorul, Alex Parolea Moga (o prezență discretă în ceea ce privește datele biografice), lansează anterior (în anul 2015) Praf și pulbere, Prețul trădării și Parafă spre iad – experiențe romanești de o intensitate captivantă. Revenind la Tainele tăcerii, pătrundem într-un alt univers, cel subiectiv, marcat de personalitatea unică a omului care își trăiește exaltarea, bucuria, tristețea, povara în tăcere. La vârsta la care fata manifestă curiozitatea de a deveni femeie, fără a-și pune problema consecințelor de orice fel, Anemarie este prinsă în vâltoarea pasiunii alături de grupurile de prieteni gata să urce pe munte, în drumeții repetate, pline de peripeții și plăceri.

Alex Parolea Moga ne introduce într-o lume cu mult mai întortocheată decât orice alt tărâm ce ar putea fi imaginat: sufletul unei copile ce devine femeie matură chiar sub ochii cititorului. Anemarie își propune încă de la început un lucru, oricât de idealist ar putea suna: lumea începe și se termină cu bărbatul care mă va atinge primul.

Experiența primei nopți de dragoste adolescentină alături de un iubit care nu o va aprecia niciodată așa cum și-ar fi dorit ea, se transformă, ulterior, în experiența ratată a unei fecioare ce se întorcea femeie dintr-o drumeție de pe munte. Ceea ce fusese curiozitate, era acum respingere, teamă, dezgust. Femeia va deveni sclava unor plăceri străine. Prinsă între un iubit pentru care nu era decât un capriciu și înalta moralitate deprinsă în familie (tatăl – preot, mama – profesoară), Anemarie se cufundă în tăcerea vinovăției. O tăcere care nu face decât să strângă mai tare lanțurile în care deja era prizonieră.

Cea mai adâncă și dureroasă tăcere va fi, însă, cea a bărbatului aflat în fața femeii ce-i purta copilul în pântece. Iubitul avea s-o părăsească pe Anemarie, minoră și însărcinată, pe motiv că ea nu era capabilă să-l poarte în dimensiunea erotică a fanteziilor. De data aceasta, Anemarie se simte captivă într-o lume pervertită, în care cuvântul de ordine este plăcerea trupească. Doar cei abili și puternici emoțional pot supraviețui într-o astfel de lume! Concluzia femeii ce simte culpabilitatea păcatului o conduce către singura soluție convenabilă în situația ei: avortul. Convenabilă, având în vedere alegerea ei de a intra într-un cerc vicios al tainelor tăcerii.

Taina căsătoriei avea să șteargă, pentru Anemarie, păcatul săvârșit în tinerețe și rănile provocate de egoismul masculin. În ce măsură, însă, taina cea sfântă avea să o smulgă zbuciumului interior? Răspunsul îl putem intui chiar din paginile romanului. Anemarie cunoaște responsabilitatea vieții de familie, care prelungește povestea adolescentei devenite femeie, soție și mamă.

Fiecare avem o poveste și o ducem cu noi din clipa în care am receptat anatomic prima dorință, indiferent de prilejul în care s-a declanșat, consumându-se în taină.

 Autorul intersectează cu finețe două planuri: pe cel al vieții agitate a protagonistei și pe cel al agitației ce caracteriza societatea vremii. Descătușarea plăcerilor trupești venea odată cu trecerea de la comunism la democrație, ieșirea din ordinea impusă de dictator și manifestarea unei libertăți frenetice. Trimiteri la viața social-politică a vremii, observații de o actualitate uimitoare dovedesc forța vizionară a romancierului. Inserate în scrierea ce are ceva din intimitatea și sinceritatea unui jurnal, acestea sunt de o acuratețe ce amintește de unul dintre romanele scriitorului contemporan, Ioan Groșan (Un om din Est). Vorbim despre perioada în care au avut loc mineriadele, în încercarea de afirmare a independenței individului asupra unui întreg sistem de valori impuse. Paginile în care apar observații cu privire la starea națiunii, în general, tainicele secrete ce erodează un popor sleit de puteri sunt dublate de ecourile însingurării eroinei.

Protagonista cunoaște și singurătatea în doi – paradox chinuitor într-o viață ce nu se rezumă decât la o existență superficială. Hotărârea de a termina facultatea și de a deveni profesoară alungă ispita renunțării, activând ambiția femeii de carieră. Maternitatea o revigorează, dar lupta cu ea însăși continuă în termeni tot mai presanți. Oboseala, reproșurile unui soț nemulțumit au împins-o pe Anemarie pe cărările obscure ale abandonului. Femeia încearcă să-și afle echilibrul și liniștea într-o lume încolțită de dorințe și plăceri trecătoare. Va reuși ea oare?

Totuși, viața îi oferă Anemariei o fărâmă de bucurie prin apariția unui Călător în persoana unui bărbat care îi dăruiește iubire și înțelegere. Pentru ea, acesta este mai degrabă asemenea unui vis frumos. Iată cum adulterul capătă valoare compensatorie, iar femeia de atâtea ori prinsă într-un joc al senzațiilor generatoare de adrenalină simte ce înseamnă ca omului drag să-i pese de năzuințele, de copilăriile, de frământările ei.

Mă privea adesea ca pe un copil. Era plin de afecțiune și ochii lui mă fixau așa cum fixam un tablou deosebit pe un perete. Privirile mă cuprindeau într-un transfer de căldură din prea plinul unei inimi care pulsa grija, preocuparea, atenția și iubirea. Trăiam sentimentul unei permanente îmbrățișări – ceva între senzual și spirit patern.

Pasajele în care este descrisă povestea celor doi îndrăgostiți ar putea constitui o poveste pastorală, dominată de pasiune, frumusețe și sinceritate a trăirilor. Vă las plăcerea de a descoperi mai multe prin lectura savuroasă a romanului.

 

Adelina SORESCU

Please follow and like us:
1
Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *