Loading...
D'ale istoriei și literaturii

„Am să-ţi cânt un cavaler/ Ce nu s-a mai dat sub cer”- don Quijote şi revoluţia română de la 1848

Toate frământările sociale vest-europene provocate de revoluţia franceză din 1789 au produs în  cadrul vechiului regim feudal din Moldova şi Ţara Românească o criză care s-a încheiat cu destrămarea sa. Cultura franceză a impus elitelor române ideile sale  de naţiune şi de libertate. Românii au înţeles nevoia de modernizare a statului lor, chiar dacă ei nu se bucurau de independenţă. Enciclopedia franceză, cărţile lui Pierre Blanchard, Voltaire, Marmontel, precum şi numeroase piese de teatru în limba franceză sunt traduse începând cu 1820 în limba română şi, respectiv, jucate în teatrele din Iaşi şi Bucureşti. Spiritul francez[1] pătrunde în conştiinţa boierilor români care se simt acum parte a unui popor cu origini în antichitatea greco-romană. După acest prim contact cu o literatură occidentală, pe aceeaşi filieră a originii antice, elitele culturale române au început să fie interesate de literatura secolului de aur spaniol. Traducerilor realizate la începutul secolului al XVIII-lea de boierul moldovean Nicolae Costin şi de stareţul Vasile, după lucrarea lui Antonio de Guevara intitulată „Ceasornicul domnului”[2] şi, respectiv, romanul mistic spaniol „Espejo de religioso” [3](tradus în română din slavonă cu numele de Deziderie), le-a urmat, în anul 1794 la îndemnul mitropolitului Moldovei, Iacov Stamati, traducerea romanului „El Criticon”, scris de Baltasar Gracian, cu titlul de „Critil şi Andronius”.  Constantin Negruzzi traduce în mai multe variante „Celestina” lui Fernando de Rojas în jurul anului 1800, iar în 1826 Scarlat Barbu Tâmpeanul traduce Lazarillo de Tormes după o versiune franceză[4]. Alături de aceste traduceri, începând cu anul 1829 în presa românească sunt prezente numeroase informaţii referitoare la istoria Spaniei[5]. În deceniul patru al secolului al XIX-lea, Ion Heliade Rădulescu intenţionase să publice în tipografia sa o colecţie de carte universală care să acopere lipsa de informaţie şi de carte în limba   română existentă până atunci în Ţara Românească[6]. El considera că o literatură naţională nu poate exista fără un izvor din care să se inspire. Potrivit lui Heliade, printre literaturile universale care meritau a fi traduse în limba română era şi literatura spaniolă:

Unde ne sunt cărţile? Cari ne sunt maeştrii ca să poată ieşi discepolii?  Maeştrii romanilor fură grecii; maeştrii Europei fură grecii şi romanii; ai noştri pot fi grecii, romanii, italienii, francezii, spaniolii, germanii, englezii. Înţelegem noi limba lor? Sau făcutu-i-am ca ei să ne vorbească în limba noastră? A înţelege o naţie mai multe limbi este mai anevoie, a se traduce mai mulţi şi varii autori într-o limbă este mai cu putinţă…[7].

Colecţia gândită de Heliade, realizată doar parţial, cuprindea scrieri istorice filosofice, juridice, politice, lucrări de istoria muzicii, artei, arhitecturii şi ştiinţelor naturale, precum şi  traduceri din literatura universală (antichitatea greco-romană, literatura modernă din Franţa, Italia, Spania, Portugalia şi spaţiul german). Printre scriitorii enumeraţi de Heliade în proiectul său de literatură universală se regăsesc şi doi autori spanioli: don Alonzo D’Ercilla („Araucana”) şi Miguel de Cervantes Saavedra.

Originea comună, romană, a spaniolilor şi a românilor îi determină pe aceştia din urmă să facă observaţii de natură lingvistică, aşa cum făcuse în secolul al XVIII-lea Lorenzo Hiervas y Panduro, cu privire la asemănările dintre cele două limbi. Raportarea revoluţionarilor români la antichitate avea în primul rând o raţiune naţionalistă. Românii erau un popor aflat în căutarea unui destin. Asemeni lui don Quijote. De aici şi imboldul care a dus la traducerea acestui roman pentru prima dată în limba română. Vom prezenta mai întâi această traducere, pentru ca în final să încercăm să înţelegem motivele pentru care opera lui  Miguel de Cervantes a cunoscut în plin secol revoluţionar şi o variantă românească.

În anul 1839, ziarul „Curierul românesc” a publicat în limba română 14 capitole din romanul lui Cervantes „El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha”[8]. Nu am putut consulta originalul pentru a vedea cine este cel care a realizat această traducere. În numărul  al ziarului se anunţa că în anul 1840 urma să apară în patru volume traducerea integrală a cărţii lui Cervantes:

Don Kişot, după ce a făcut petrecerea cititorilor ascultând marile lor izbânzi, va înceta de a se mai publica prin Curier, cu toate că e foarte de trebuinţă a i se arăta isprăvile, cel puţin până când eroul se întoarce acasă din călătoria sa; a încetat însă, căci ne-am socotit, că românilor nu prea le plac donkişonadele. Scopul acestei publicări a fost, ca să se facă eroul cunoscut publicului cititor şi ca să se recomande, că se dă afară în deosebită carte în octavo în patru tomuri de câte 15 coli fiecare; doritorii se vor adresa la redacţie. Preţul  fiecărui tom va fi 4 sfanţi, şi banii se vor plăti la sfărşitul tipărirei fiecărui tom, când se va da de ştire prin glasul Curierului[9].

Până la urmă, în anul 1840 a apărut o traducere parţială[10], în două volume, realizată de I.R., după versiunea franceză a lui Jean-Piere Claris de Florian[11], poet şi romancier francez, membru al Academiei franceze[12]. Autorul nu este cunoscut, deşi majoritatea specialiştilor l-au acreditat pe Ion Heliade Radulescu ca fiind traducătorul lui don Quijote. Noi ne menţinem rezervele cu privire la această ipoteză din două considerente: Ioan Rădulescu obişnuia să îşi semneze tipăriturile cu numele de Eliad sau Eliade iar într-o lucrare din 1892, mai apropiată în timp de traducerea cărţii lui Cervantes, V.A. Urechia[13] îl identifică în persoana enigmaticului I.R. pe I. Roset.  Indiferent de numele autorului, traducerea este fidelă textului francez, după cum se poate vedea din tabelul comparativ de mai jos, unde prezentăm titlurile celor 50 de capitole ale celor trei versiuni:

 

Nr. Heliade Rădulescu Florian Cervantes
1 Despre caracterul şi ocupaţiile vestitului cavaler don Kişot de la Manşa Du caractères  et des occupatiVons du fameux Don Quichotte de la Manche Que trata de la condición y ejercicio del famoso hidalgo don Quijote de la Mancha
2 Cum don Kişot a ieşit pentru întâia dată din căminul său Comment Don Quichotte sort de chez lui la première fois Que trata de la  primera salida que de su tierra hizo el ingenioso don Quijote
3 Despre plăcuta manieră cu care eroul nostru primi ordinul cavalerii De l’agréable manière dont notre héros reçut l’ordre de chevalerie Donde se cuenta la graciosa manera que tuvo don Quijote en armarse caballero
4 Ce s-a întâmplat cavalerului nostru ieşind din birt De ce qui advint á notre chevalier au sortir de l’hôtellerie De lo que le sucedió a nuestro caballero cuando salió de la venta
5 Urmarea nenorocirii eroului nostru Suite du malheur de notre héros Donde se prosigue la narración de la desgracia de nuestro caballero
6 Despre marele ecsamen ce făcură popa şi bărbierul în biblioteca gentilomului nostru Du grand examen que firent le curé et le barbier dans la bibliothèque de notre gentilhomme Del donoso y grande escrutinio que el cura y el barbero hicieron en la librería de nuestro ingenioso hidalgo
7 A doilea ieşire a lui don Kişot Second sortie du Chevalier De la segunda salida de nuestro buen caballero don Quijote de la Mancha
8 Cum don Kişot a sfărşit grozava aventură a morilor de vânt Comment Don Quichotte mit fin à l’épouvantable aventure des moulin à vent Del buen suceso que el valeroso don Quijote tuvo en la espantable y jamás imaginada aventura de los molinos de viento, con otros sucesos dignos de felice recordación
9 Unde se sfârşeşte lupta între viteazul Biscaian şi între năvalnicul cavaler de la Manşa Où se termine le combat entre le vaillant Biscayen et l’intrépide chevalier de la Manche Donde se concluye y da fin a la estupenda batalla que el gallardo vizcaíno y el valiente manchego tuvieron
10 Vorbire interesantă între don Kişot şi scutierul său Conversation interéssante entre don Quichotte et son écuyer De lo que más le avino a don Quijote con el vizcaíno, y del peligro en que se vio con una turba de yangüeses
11 Don Kişot la căprari Don Quichotte chez le chevriers De lo que le sucedió a don Quijote con unos cabreros
12 Istoria Marcelii Histoire de Marcelle De lo que contó un cabrero a los que estaban con don Qujote
13 Cum don Kişot s-a dus la îngropăciunea lui Hrisostom Comment Don Quichotte se rendit aux funérailles de Chrysostôme Donde se da fin al cuento de la pastora Marcela, con otros sucesos
14 Sfărşitul istoriei Marcelii Fin de l’histoire de Marcelle Donde se ponen los versos desesperados del difunto pastor, con otros no esperados sucesos
15 Trista întâmplare ce avu don Kişot cu nişte cu nişte cătărari foarte neciopliţi Triste rencontre que fit Don Quichotte de muletiers très impolis Donde se cuenta la desgraciada aventura que se topó don Quijote en topar con unos desalmados yangüeses
16 Aventuri de la birt Aventure de l’hôtellerie De lo que le sucedió al ingenioso hidalgo en la venta que él imaginaba ser castillo
17 Urmare a ostenelilor nenumărate ale lui don Kişot şi ale scutierului său în fatalul birt Suite de travaux innombrables de Don Quichotte et de son écuyer dans la fatale hôtellerie Donde se prosiguen los innumerables trabajos que el bravo don Quujote y su buen escudero Sancho Panza pasaron en la venta que, por su mal, pensó que era castillo
18 Întrevorbire între amândoi eroii noştri cu alte aventuri însemnătoare Entretien de nos deux héros, avec d’autres aventures importantes Donde se cuentan las razones que pasó Sancho Panza con su señor don Quijote, con otras aventuras dignas de ser contadas
19 Ciudata întâlnire ce a avut don Kişot Étrange rencontre que fit Don Quichotte De las discretas razones que Sancho pasaba con su amo, y de la aventura que le sucedió con un cuerpo muerto, con otros acontecimientos famosos
20 Despre cea mai extraordinară din aventuri ce o scoasă la capăt don Kişot De la plus extraordinaire des aventures que Don Quichotte mit á fin De la jamás vista ni oída aventura que con más poco peligro fue acabada de famoso caballere en el mundo, como la que acabó el valeroso don Quijote de la Mancha
21 Biruinţa şi dobândirea coifului lui Mambrin Conquȇte de l’armet de Mambrin Que trata de la alta aventura y rica ganancia del yelmo de Mambrino, con otra cosas sucedidas a nuestro invencible caballero
22 Cum don Kişot slobozi câţiva nenorociţi pe care îi ducea la un loc unde ei nu vrea să meargă Comment Don Quichotte  mit en liberté plusieurs infortunés que l’on conduisat dans un lieu où ils ne voulaient point aller De la libertad que dio don Quijote a muchos desdichados que, mal de su grado, los llevaban donde no qusieran ir
23 Lucruri extraordinare ce se întâmplară eroului nostru în Siera-Morena Des choses extraordinaires qui arrivèrent à notre chevalier dans la Sierra-Morena De lo que le acontenció al famoso don Quijote en Sierra Morena, que fue una de las más raras aventuras que en esta verdadera historia se cuentan.
24 Urmarea aventurii din Siera-Morena Continuation  de l’aventure de la Sierra-Morena Donde se prosigue la aventura de la Sierra Morena
25 În ce chip viteazul cavaler de la Manşa imită pe frumosul Tenevros Comment le vaillant chevalier de la Mancha imita le beau Ténébreux Que tratan de las estrañas cosas que en Sierra Moreno sucedieron al valiente caballero de la Manche, y de la imitación que hizo a la penitencia de Beltenebros
26 Fineţe de amor ale galantului don Kişot în Siera Morena Finesses d’amour du galant Don Quichotte dans la Sierra-Morena Donde se prosiguen las finezas que de enamorado hizo don Quijote an Sierra Morena
27 Mari evenimente vrednice de a fi povestite Grands événemens dignes d’ȇtre racontés De cómo salieron con su intención el cura y el barbero, con otras cosas dignas de que se cuenten en esta grande historia
28 Nouă şi fără veste aventură Nouvelle et surprenante aventure Que trata de la nueva y agradable aventura que al cura y el barbero sucedió en la mesma sierra
29 Cum izbutiră a da sfărşit asprului canon a eroului nostru Comment l’on vint á bout de finir l’austère pénitence de notre chevalier Que trata de la discreción de la hermosa Dorotea, con otras cosas de mucho gusto y pasatiempo
30 În ce fel amabila Doroteea povesti că a pierdut coroana Commente l’aimable Dorothée raconta qu’elle avait perdu sa couronne Que trata del gracioso artificio y orden que se tuvo en sacar a nuestro enamorado caballero de la asperísima penitencia en  que se había puesto
31 Întrevorbire interesantă între don Kişot şi scutierul său Entretien intéressant de Don Quichotte, et de son écuyer De los sabrosos razionamientos que pasaron entre don Quijote y Sancho Panza, su escudero, con otros sucesos
32 Sosirea la birt Arrivée à l’hôtellerie Que trata de lo que sucedió en al venta a toda la cuadrilla de don Quijote
33 Curiosul estravagant. Novelă Le Curieux extravagant. Nouvelle Donde se cuenta la novela del Curioso impertinente
34 Urmare a poveştii curiosului estravagant Continuation de la Nouvelle du Curieux extravagant Donde se prosigue la novela del Curioso impertinente
35 Glorioasa luptă în care don Kişot rămasă învingător Épouvantable combat où Don Quichotte est vainqueur Donde se da fin a la novela del Curioso impertinente
36 Mari întâmplări în birt Grands événemens dans l’hôtellerie Que trata de la brava y descomunal batalla que don Quijote tuvo con unos cueros de vino tinto, con otros raros sucesos que en la venta le sucedieron
37 Urmare  a istoriei strălucitei infante a Micomikopului Continuacion de l’histoire de l’illustre infante de Micomicon Que prosiue la historia de la famosa infanta Micomicona, con otras graciosas aventuras
38 Urmare a cuvântului lui don Kişot Beau discours de Don Quichotte Que trata del curioso discurso que hizo don Quijote de las armas y las letras
39 Istoria robului Histoire du Captif Donde el cautivo cuenta su vida y sucesos
40 Urmare a istoriei robului Continuacion de l’histoire du Captif Donde se prosigue la historia del cautivo
41 Sfărşitul istoriei robului Fin de l’histoire du Captif Donde todavia prosigue el cautivo su suceso
42 Nouă întâlnire la birt Nouvelles rencontres dans l’hôtellerie Que trata de lo que más sucedió en la venta y de otras muchas cosas dignas de saberse
43 Aventura juvelui Catararu Aventure du jeune muletier Donde se cuenta la agradable historia del mozo de mulas, con otros estraños acaecimintos en la venta sucedidos
44 Urmare de şi stranii întâmplări la birt Continuation des étranges événemens arrivés dans l’hôtellerie Donde se prosiguen los inauditos sucesos de la venta
45 Unde încep a să desluşi bănuielile ca ce lucru era coiful lui Mambrin, cu alte împrejurări întâmplate în tot adevărul Où l’on achève de vérifier  ce que c’est que l’armet de Mambrin, et le harnais devenu bât Donde se acaba de averiguar la duda del yelmo de Mambrino y de la albarda, y otras aventuras sucedidas, con toda verdad
46 În sau vrăjitura eroului nostru Enchantement de notre héros De la notable aventura de los cuadrilleros, y la gran ferocidad de nuestro buen caballero don Quijote
47 Urmare a vrajiturii eroului Suite de l’enchantement de notre héros Del estraño modo con que fue encantado don Quijote de la Mancha, con otros famosos sucesos
48 Urmare a conversaţiei canonicului şi preotului Suite de la conversation du chanoine et du curé Donde prosigue el canónigo la materia de los libros de caballerías, con otras cosas dignas de su ingenio
49 Înţeleapta conversaţie între don Kişot şi canonicul Savante conversation entre Don Quichotte et le chanoine Donde se trata del discreto coloquio que Sancho Panza tuvo con su señor don Quijote
50 Mare şi mâhnitoare aventură La grande et fâcheuse aventure De las discretas altercaciones que don Quijote y el canónigo tuvieron, con otros sucesos

 

Din studiul tabelului putem observa că există diferenţe în privinţa titlurilor capitolelor 10,12,35 şi 46, dar nu şi in privinţa conţinutului acestora. În fiecare dintre  aceste cazuri traducătorul român a rămas fidel variantei franceze. Florian este cel care comprimă  unele capitole ale lucrării Cervantes. Aşa este cazul cu ultimele 3 capitole ale celor două variante care narează evenimentele descrise de autorul spaniol în ultimele 5 capitole ale primei părţi ale operei sale. De asemenea, se mai poate observa cum capitolele 13 şi 29 sunt inversate în raport cu originalul şi corespund capitolelor 14, respectiv 30.  Aşadar, prima traducere în română a romanului „Don Quijote” este una parţială, cu destule diferenţe faţă de original. După cum am arătat şi mai sus, nevoia de literatură în limba română a fost unul dintre principalele motive care au dus la creşterea numărului de traduceri  în  prima jumătate a secolului al XIX-lea. În acelaşi timp se constată un interes tot mai mare al elitelor culturale române faţă de lumea iberică. La jumătatea secolului naţiunilor istoricul şi omul politic Mihail Kogălniceanu vizitează Spania[14], iar câţiva ani mai tărziu, în drumul său spre Africa, poetul şi ambasadorul român Vasile Alecsandri se opreşte şi el în patria lui Cervantes. Se poate spune că apariţia traducerii lui „Don Quijote” în limba română nu este un fapt întâmplător ci o consecinţă firească a intereselui românesc tot mai mare faţă de lumea şi cultura spaniolă.

Ne-am întrebat însă de ce tocmai această traducere după „Don Quijote” şi nu alta? Şi de ce, mai întâi în ziar şi abia apoi în roman? Ce sperau autorul şi directorul „Curierului românesc”, dacă sunt într-adevăr două persoane distincte, să obţină prin traducerea romanului lui Cervantes şi prin prezentarea lui publicului cititor? Trebuie spus că ziarul lui Eliade beneficia de mai mulţi cititori decât un eventual roman, traducere din literatura universală. Ce reprezenta, pentru Eliade, don Quijote?

Un posibil răspuns ni-l oferă poemul său „Tândală şi Păcală sau Cavalerul şi Scutierul”[15], scris în anul 1855. Ion Rădulescu s-a născut în anul 1802 în Bucureşti, fiind băiatul unui negustor înstărit. Încă de mic a învăţat la şcolile greceşti din capitala Ţării Româneşti[16]. Până în 1821, principatele române, Valahia şi Moldova, fuseseră conduse de domni greci numiţi de Imperiul Otoman din rândurile familiilor greceşti care locuiau în cartierul Fanar al Istanbulului. Din cauza acestui lucru, Eliade va studia în tinereţea sa numai în limba greaca. Un moment important  al educaţiei sale îl reprezintă timpul petrecut alături de călugărul Naum Râmniceanu. Autor de poeme şi lucrări istorice naţionaliste, Naum este cel care i-a tradus lui Eliade operele greceşti in limba română. După lecţiile primite de la călugărul valah, Eliade va studia la şcoala din Bucureşti (prima în limba română) fondată de Gheorghe Lazăr. Ioan Eliade Rădulescu va conduce această şcoală după moartea profesorului său, timp de şase ani de zile, până în 1830, când va cumpăra singura tipografie particulară din Bucureşti. Conştient de lipsa unei literaturi în limba română, Eliade a editat primele gazete româneşti şi a publicat în tipografia sa operele tinerilor scriitori români (atât traduceri, cât şi scrieri originale). Eliade participă la revoluţia română din 1848, dar firea sa duplicitară, nu este pe placul lui Nicolae Bălcescu, între cei doi iscându-se numeroase conflicte. Exilat în 1849, Eliade se întoarce în ţară în timpul războiului Crimeii. Nemulţumit de viaţa de familie (era bănuit, nu fără temei, de infidelitate de către o soţie mult prea geloasă), el se va consacra studiilor sale şi operei literare.

Eroul poemului lui Eliade se încadrează tipului de revoluţionar-aventurier, fiind specific atât secolului al XIX-lea cât şi celui al XVII-lea. Faptele sale de vitejie sunt menite a-l ajuta să obţină un regat pe care să îl conducă. Acest regat este, în viziunea poetului român, Polonia, care urma să cuprindă Moldova şi Ţara Românească. Este o punere în poezie a planurilor de confederaţie destinate ţările române la începutul secolului al XIX-lea[17], într-o perioadă în care revoluţionarii români încercau să convingă Parisul şi Londra de dreptul românilor de a fi uniţi întrun singur stat[18]. Acestei utopii, căreia tinerii români, inclusiv Eliade, îi jertfiseră vieţile şi averile lor, nu putea să îi corespundă decât un erou legendar a cărui credinţă să fie atât de puternică încât să îşi îndeplinească visul-o Românie unită.  Don Quijote devine pentru Ioan Eliade Rădulescu un simbol al luptei naţionale, în centrul căreia stă credinţa eroului în reuşita încercării sale. „Am să-ţi cânt un cavaler/ Ce nu s-a mai dat sub cer”[19], promite  Eliade muzei sale în primul cânt al poemului său. Poetul îşi face cunoscută intenţia de a-l „recreea” pe don Quijote atunci când în prezentarea eroului său invocă cunoscutul personaj al lui Cervantes:

 

 Ia spuneţi cum îl cheamă şi cine-i cavalerul

Ce talia, figura şi însuşi cursierul

În toate ne recheamă p-eroul împlinit

Al Manciei celebre leit şi ticluit.. [20].

Eroul modern este şi el numit cavaler şi i se urează să aibă „credinţă de Loyola”. Dar unui cavaler adevărat, după cum ne spune şi poetul, îi trebuie un crez, o icoană pentru care să lupte, o Dulcinee a lui:

 

…căci este barieră

Ce nu se poate trece l-armelor carieră

Eroul daca n-are şi Dulcineea sa,

Pe care să o poată în luptă invoca[21].

 

Pentru cavalerul conceput de Eliade, corespondentul Dulcineei este Polonia, stat pe care eroul  poemului trebuia să îl conducă, să îl alipească Moldovei şi Ţării Româneşti şi să îi asigure independenţa şi mărirea. Poetul român nu uită nici de scutierul Sancho şi consideră că eroul său are nevoie de ajutor:

                   Aţi priceput acuma? Vă spui pe româneşte

                   Scutierul îi lipseşte;

                   ………………………………………………………………..

                   Şi-l cată după datini cam scund şi cam burtos..[22].

 

Aşadar, toate elementele acestui poem: cavalerul, scutierul scund şi dolofan, muza şi credinţa puternică în destinul său, ne îndreaptă privirea spre personajele romanului „Don Quijote”. Utopia este cea care crează peste secole o legătură între scrierea lui Cervantes şi năzuinţele poetului român. Abia ieşită din medievalitate în urma unei revoluţii, societatea valahă se deschidea cunoaşterii culturii europene. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, dominat de spiritul Sfintei Alinţe, orice mişcare maţională era sortită eşecului încă de la început. Până la 1830, toate revoluţiile europene fuseseră înfrânte de statele Alianţei de la Viena. Şi totuşi, câteva grupuri de revoluţionari români, italieni şi greci continuau să creadă în destinul popoarelor lor. Don Quijote devenea astfel, în concepţia revoluţionarului român, un simbol al luptei pentru o cauză dreaptă.

 

 

[1]              Pompiliu Eliade, Influenta romana asupra spiritului public in Romania, Bucuresti, Editura Minerva, 1982.

[2]              Oana Andreia Sâmbrian-Toma, The image of the prince in Antonio de Guevara’s „Clock of prince” translated by Nicolae Costin,  în Arhivele Olteniei, nr. 22/2008, Bucureşti, Editura Academiei, pp. 25-32.

[3]              Eugen Denize, Imaginea Spaniei în cultura română până la primul război mondial, Bucureşti, Editura Silex, 1996, p. 26.

[4]              Ibidem, pp. 35-36.

[5]              Ibidem,pp. 46-99.

[6]              I.H. Rădulescu, Opere, vol. I, Bucureşti, Editura Academiei Române, pp. 522-536

[7]              Ibidem, p. 523.

[8]              Eugen Denize, op. cit., p. 149-nota 6.

[9]             Apud V.A. Urechia, Istoria şcolelor de la 1800 la 18864, vol. 2, Bucureşti, 1892, p.141 în http://www.unibuc.ro/CLASSICA/istoriascolelor2/cap2.pdf

[10]            Don Chishot de la Mancha: din scrierile lui M. Cervantes, tradus în româneşte din franţozeşte după Florian de I.R., Bucuresci, în tipografia lui Eliad, 2vol., 1840.

[11]            Ediţia consultată de noi: Don Quichotte de la Manche, traduit de l’espagnol par Florian, Paris, Librairie de Firmin Didot, 1858, 498 pp.

[12]            http://www.academie-francaise.fr/immortels/base/academiciens/fiche.asp?param=272 (aprilie 2009)

[13]             V. A. Urechia, op. cit., p. 189, în http://www.unibuc.ro/CLASSICA/istoriascolelor2/cap3.pdf

[14]            a se vedea notele sale de călătorie în Mihail Kogălniceanu, Texte social-politice alese, Bucureşti, Editura Politică, 1967, pp. 131-139.

[15]            I.H. Rădulescu, op. cit., pp. 202-227.

[16]            M. Anghelescu, Ion Heliade Rădulescu. O biografie a omului şi a operei, Editura Minerva, Bucureşti, 1986.

[17]            A. Iordache, A. Stan, Apărarea autonomiei Principatelor române. 1821-1859, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1987.

[18]            Dan Berindei, Bălcescu, Bucureşti, Editura Historia, 2008, pp. 140-203, 291-356.

[19]            I.H. Rădulescu, op. cit., p. 203.

[20]            Ibidem, p.206.

[21]            Ibidem, p. 213.

[22]            Ibidem, p. 216.

Please follow and like us:
0
Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *