Loading...
D'ale istoriei și literaturii

Om și animal în istorie: dependență și/sau sclavie?

Dincolo de istoria evoluției biologice a animalelor, la fel de interesantă este şi cea culturală, reliefată în continua dezvoltare a formelor de asociere dintre om şi animal. Primele relaţii sunt în strânsă legătură cu vânătoarea şi creşterea animalelor. Cureaua de piele, gardul şi frânghia, cuşca sunt doar câteva dintre exemplele imaginarului cultural al interacţiunilor dintre oameni şi animale.  În timp, pentru a-şi uşura viaţa, omul a domesticit (considerăm că linia dintre domesticire și sclavie e adesea una foarte fină) animalele şi multe dintre ele, în procesul social-religios, au devenit animale sacre. Lumea animalelor se identifică în forme literare cu cea umană, atunci când analizăm istoria fabulelor, începând cu Aristofan şi Esop, La Fontaine şi amintindu-i, pentru spaţiul românesc, pe Dimitrie Cantemir, Zilot Românul şi Grigore Alexandrescu.

O altă temă ce poate fi studiată este cea  a animalului captiv.  Ne putem aminti de luptele de animale în arenă, de spectacolele de circ, de grădinile zoologice, de sacrificiile religioase, cursele cu care, cursele hipice sau cursele cu câini etc.  De asemenea, un studiu cultural poate fi construit în jurul animalului participant la luptă, începând cu elefanţii şi caii.  De altfel, în plin ev mediu, cavalerismul devine nu doar un stil de viaţă, ci şi o caracteristică socială care cuprinde atât populaţiile de beduini, cât şi grupările de gauchos din lumea hispanică a secolului al XIX-lea. Lumea medievală continuă practica vânătorii, din cauza cerinţelor mari în privinţa aprovizionării cu carne. Practica este ridicată la nivel de artă atunci când un alt animal, şoimul, este dresat şi pregătit pentru a ajuta omului în demersul său vânătoresc.

La începuturile modernităţii, lumea cunoscută se extinde şi „descoperirile geografice” aduc în atenţia europenilor descrieri de animale exotice, multe aduse pe continent, precum şi numeroase poveşti despre fantasticele animale ascunse în oceanele Pământului. Desele expediţii dincolo de „limitele” europene au generat construirea unor avanposturi pe diferite insule pentru aprovizionarea corăbiilor şi cea mai utilă ocupaţie a fost creşterea animalelor. Aşa au apărut cunoscutele poveşti ale porcilor lui Columb şi iepurilor din Porto-Santo. Aceştia din urmă au populat micuţa insulă şi au destabilizat atât de mult ecosistemul încât au devenit în scurt timp prădătorii şi stăpânii lanţului trofic local. Puma, lama şi papagalii devin cunoscuţi în Europa, în timp ce „descoperirea” Canadei prezintă curioşilor europeni cerbi, castori, bursuci, precum şi elanul canadian. Lumile neexplorate ale Canadei şi Siberiei au dus la construirea şi apariţia industriei blănurilor. Australia a contribuit la diversitatea speciilor de animale prin canguri şi prin celebrul ornitorinc, animal care nici până astăzi nu a putut fi inclus în vreo categorie. Primelor descrieri ale animalelor Australiei le datorăm schiţe ale unor animale dispărute precum pasărea Moa sau pasărea Drent. Transportul de carne din lumile colonizare şi pretenţiile culinare ale elitelor europene cu privire la prospeţimea cărnii a generat apariţia cărnii congelate.

O altă direcţie în care pot fi realizate studii culturale în ceea ce priveşte relaţiile dintre om şi animal este cea a evoluţiei medicinei şi a experimentelor pe animale. Broaştele lui Galvani, vivisecţiile, persecuţiile contra animalelor considerate vinovate pentru transmiterea anumitor boli sau epidemii (ciuma, câinii turbaţi, ţânţarii, muştele, puricii etc.). De asemenea, era contemporană a dus cu ea evoluţia tehnicii, astfel încât într-o epocă  a maşinăriilor, trecerea de la calul ca mijloc de transport la automobil, spre exemplu, s-a făcut sub forma calului putere. Animalele sunt reprezentate şi ca prieteni şi apropiaţi ai omului şi în prezent animalele de companie sunt o reală industrie. Nu în ultimul rând, succesele majore ale omenirii au fost realizate cu pioneri din lumea animală.  Dacă în 1783, cu un aerostat zburau un cocoş, o oaie şi un răţoi, secole mai târziu, un căţel zbura în spaţiu.

Please follow and like us:
1
Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *